Din Proza: "Prefata"

*In primul rand, vreau sa precizez ca "Prefata" face parte dintr-un proiect (pe care nu cred ca-l voi termina vreodata).
Prefață

Eu scriu despre dragoste. O dragoste pe
care nu am cunoscut-o și, poate, pe care nu o voi cunoaște. Și totuși scriu, pentru că spiritul mi-e liber, iar cuvântul îmi e drag.
Eu scriu despre vânt. Acel vânt care
umflă pânzele vapoarelor, care rătăcește frunzele și care înnoadă șoaptele iubiților prin vârfuri de castani.
Eu SCRIU pentru că scrisul îmi da aripi,
mă întregește, mă ajută să trec peste clipele amare ale vieții.

Din Proza: "..."

...Si nu conteaza ca te-am pierdut, imi voi reintoarce mereu privirea spre tine, caci tu ai fost prima mea dragoste. Cu tine si prin tine am simtit cum e sa iubesti patimas, sa visezi la nopti romantice cu luna plina. Tu ai fost prima care m-a lasat sa-i gust nectarul buzelor si cea dintai suverana a inimii mele.
Imi amintesc si ma-nfior. Te simt parca si acum, proaspata ca o primavara, cum incercai sa te strecori tiptil, sa ma surprinzi. Dar iti simteam parfumul, ma intorceam si-ti mai furam o sarutare.
Si tu ce ai facut? Ai ars fotografiile cu noi, ai pierdut cheia aurita a camarii cu amintirile in doi. Drumul nostru s-a oprit subit, pe marginea unei prapastii. Iar tu ai continuat sa mergi...

Din Proza: "Camasa (cateva cuvinte despre noi)"

Ai intrat in viata mea in decembrie, o silueta intunecata printre fulgii de zapada, care de-abia incepusera sa cada. Am baut ciocolata calda impreuna. Si atat. O luna mai tarziu, o forta cu umor sadic mi te-a readus in cale, te-a asezat in scaunul din fata mea, in acelasi loc ca si atunci. Am inceput sa ne cunoastem, pana cand am ajuns sa ne iubim. Si de-aici, Iadul...
***
Acum e martie si stau singura pe o banca in parc, privind cum pasarile se intorc la cuiburile lor. Nu te voi uita niciodata! Nu ca as avea cum... Mirosul tau inca ma insoteste in vis, pentru ca pastrez si acum camasa ta albastra. Pentru mine, TU esti zilele lungi de vara, noptile reci de iarna si picaturile de ploaie, cu temperamentul lor schimbator. Esti totul, iar lipsa ta imi umple existenta.
Ti-am spus ca nu te mai iubesc! Si m-ai crezut... M-ai parasit tacut, fara camasa.

Din Proza: "Cocktail"

Ma scufund incet si sigur in amestecul ametitor si tare al amintirilor. Ma chinui sa ma agat cu bratele-mi firave de marginea paharului, sperand la o explozie de adrenalina care sa-mi sporeasca fortele. Degeaba. Valtoarea trecutului ma inghite, sufocandu-ma, facandu-ma sa pretuiesc fiecare particula de oxigen care-mi patrunde in plamani.
Ma simt pierduta. Inima imi spune sa renunt, dar mainile mi se zbat, stropind peretii recipientului de sticla cu franturi ale zilelor de ieri... "De ce eu? De ce acum?", ma intreb, desi mi-e frica de raspuns. Fiecare memorie a noastra smulge din mine o bucata si o duce departe... Unde tu o astepti si o asezi langa celelelalte.

Din Proza: "Ganduri nebune"

Trăiesc într-o lume de hârtie, între pereţi moi ce se clatină periculos de fiecare dată când bate vântul nehotărârii. Când curg lacrimi e un haos. Oraşul, lumea mea slăbită, cade. Se ridică înapoi, a doua zi, de parcă nu s-a întâmplat nimic. Atâta doar că oamenii sunt mai tăcuţi.
Câteodată ajung să mă gândesc la cât de barbari suntem prin faptul că nu ne gândim, măcar puţin, la pomii ce vor fi tăiaţi pentru ca noi să ne putem reface pereţii atât de dragi şi-atât de nesuferiţi, pe de altă parte. Meditând astfel, contrastele acestui univers al meu mă năucesc, din când în când. Aproape că nu mai pot respira! Mă sufocă atâta hârtie, atâta prostie, atâta nepăsare, atâta, atâta…Până şi ideile mi se-nghesuie în minte, apoi în cerul gurii, grăbindu-se fiecare să iasă prima. Şi-aşa ajung să aberez…
Cu toate prostiile pe care, iată, le slobod în lume, nu rămân neînţeleasă! Mai e cineva, undeva, care, în prostia mea, să mă-nţeleagă…
Deci nu sunt singură!