Ai intrat in viata mea in decembrie, o silueta intunecata printre fulgii de zapada, care de-abia incepusera sa cada. Am baut ciocolata calda impreuna. Si atat. O luna mai tarziu, o forta cu umor sadic mi te-a readus in cale, te-a asezat in scaunul din fata mea, in acelasi loc ca si atunci. Am inceput sa ne cunoastem, pana cand am ajuns sa ne iubim. Si de-aici, Iadul...
***
Acum e martie si stau singura pe o banca in parc, privind cum pasarile se intorc la cuiburile lor. Nu te voi uita niciodata! Nu ca as avea cum... Mirosul tau inca ma insoteste in vis, pentru ca pastrez si acum camasa ta albastra. Pentru mine, TU esti zilele lungi de vara, noptile reci de iarna si picaturile de ploaie, cu temperamentul lor schimbator. Esti totul, iar lipsa ta imi umple existenta.
Ti-am spus ca nu te mai iubesc! Si m-ai crezut... M-ai parasit tacut, fara camasa.
No comments:
Post a Comment