Din Proza: "Cocktail"

Ma scufund incet si sigur in amestecul ametitor si tare al amintirilor. Ma chinui sa ma agat cu bratele-mi firave de marginea paharului, sperand la o explozie de adrenalina care sa-mi sporeasca fortele. Degeaba. Valtoarea trecutului ma inghite, sufocandu-ma, facandu-ma sa pretuiesc fiecare particula de oxigen care-mi patrunde in plamani.
Ma simt pierduta. Inima imi spune sa renunt, dar mainile mi se zbat, stropind peretii recipientului de sticla cu franturi ale zilelor de ieri... "De ce eu? De ce acum?", ma intreb, desi mi-e frica de raspuns. Fiecare memorie a noastra smulge din mine o bucata si o duce departe... Unde tu o astepti si o asezi langa celelelalte.

Din Poezii: "Portocala."

Rotundă şi portocalie, rătăcită pe un drum,
Pierdută din cine ştie ce transport şi...
Nu ştiu cum!?

Săraca de ea, oricine trecea,
Venea, zâmbea şi-n grab-ocolea...

Un băieţel, cu ochii de cafea,
Trecea uitându-se în jos.
Chipul blând şi negricios
Părea mai trist decât tristeţea.
A ridicat fructul zemos,
Privindu-l
Si părându-i-se mai frumos
În soare...
El chiar visase portocale.

Reset

Azi e ziua unu nou inceput! Am apasat butonul pentru reset, pentru a stergele vechile idei si pentru a face loc altor cuvinte... Pentru a facilita navigarea pe blog, vor exista trei categorii mari: Proza, Poezie si Fragmente, cea din urma fiind mai speciala, un fel de surpriza.
Veti afla lucruri despre mine pe parcurs, dar imi puteti pune oricand intrebari.
Acestea fiind spuse, abia astept sa citesc niste randuri si din partea voastra!

Din Proza: "Ganduri nebune"

Trăiesc într-o lume de hârtie, între pereţi moi ce se clatină periculos de fiecare dată când bate vântul nehotărârii. Când curg lacrimi e un haos. Oraşul, lumea mea slăbită, cade. Se ridică înapoi, a doua zi, de parcă nu s-a întâmplat nimic. Atâta doar că oamenii sunt mai tăcuţi.
Câteodată ajung să mă gândesc la cât de barbari suntem prin faptul că nu ne gândim, măcar puţin, la pomii ce vor fi tăiaţi pentru ca noi să ne putem reface pereţii atât de dragi şi-atât de nesuferiţi, pe de altă parte. Meditând astfel, contrastele acestui univers al meu mă năucesc, din când în când. Aproape că nu mai pot respira! Mă sufocă atâta hârtie, atâta prostie, atâta nepăsare, atâta, atâta…Până şi ideile mi se-nghesuie în minte, apoi în cerul gurii, grăbindu-se fiecare să iasă prima. Şi-aşa ajung să aberez…
Cu toate prostiile pe care, iată, le slobod în lume, nu rămân neînţeleasă! Mai e cineva, undeva, care, în prostia mea, să mă-nţeleagă…
Deci nu sunt singură!

Din Poezii: "Emotii"

Vă voi spune-o poezie!
Una cu cai, cu feţi-frumoşi...
Dar nu pot! Pur şi simplu...
Am emoţii!
Oh, emoţiile! Furnicături misterioase
Ce te cuprind în cele mai ciudate-mprejurări:
Când vrei să-i dai iubitei o scrisoare,
Când te ascultă profa la chimie
Sau când primul sărut...
Oh, emoţiile! Cum aş putea trăi eu fără ele?
Fără să simt- păpuşa sorţii mele,
Nici fericire, nici durere...